De ce îmi ceri să te ridic când eu mă simt pusă la zid Și am dureri și am cârcei În suflet Și în minte De ce îmi ceri să te ridic când nu îmi păsa de nimic Îmi era totuna cum treceau anii De ce îmi ceri să te ridic când plâng întruna și mă mint că sunt Făptura ploii Ridică mă tu, dar, te rog Eu Singură nu pot m aş poticni te aş mistui Ridică mă tu de ar fi să muți chiar munții Dar nu lăsa în urma ta durerea mută a uitării