- De ce îţi apropii de mine obrajii Şi cânţi la fereastra inimii mele? Parfumul din aer miroase a noapte, La capătul lumii mai ninge cu stele? De ce minutarul întreabă retoric De noi, cei demult rătăciţi în poveste? Ce straniu îmi pare s-aştept dimineaţa Pe pragul luminii s-aducă o veste Trimisă de tine pe-un sol de departe Ce mângâie munţii cu paşii desculţi, Când aerul nopţii miroase a lacrimi, Şi-a dor, şi-a distanţă vei ştii să-l asculţi? - Îţi sorb răsuflarea şi buzele arse Tresar sub atingeri visate cândva, La porţile inimii tale, iubito, Aştept dimineaţa să pot asculta Secunda tăcută când eşti lângă mine Şi plouă cu stele în alt univers, Se-mpiedică timpul în părul tău negru Şi ora se-ntoarce… Atât de intens Ne scriem iubirea. Aceste răspunsuri Pe care le cauţi îmi spun că ţi-e dor De noi ca şi cum pe-o planetă, departe, Aş fi rătăcit într-un basm incolor.