De ce iubirea mereu doare?

De ce iubirea mereu doare?

Ușor te-ai rătăcit de mine,                          
Și pașii tăi și-au pierdut urma,                    
M-aș bucura să-ți fie bine                             
Să-ți fi găsit în viață cârma.                          

Am regretat cum nu am crezut,                 
Am plâns în mine zile  întregi,                   
Deși acuzat, eu n-am căzut,                                
Ce a fost din suflet, să nu negi!                

Era confuză viața noastră,                                                     
Credeam în ea, dar cu rezerve,                   
Păreai o sfântă, o sihastră,                            
Sperai că n-o să se observe;                         

Tu te jucai de-a fericirea!                              
Eu te savuram ca un adult,                          
Speram să-ți simt cândva iubirea,               
Pe nimeni nu am vrut să ascult.                    

Vorbeam c-o rază călătoare,                        
Când viața întreba, rănită,                             
De ce iubirea mereu doare?                         
Chiar când se crede fericită.                   

Autor: Gabriel Stănciulescu