se ia o tristeţe şi se leagă la ochi râzând se scrie suflet cu sufletul, versului următor se spune hai în partea asta, te întuneci de tot acolo dacă e muză, se cere iertare nu trebuie orbită, nici măcar cu un sărut, se ştie – vede numai prin ochii şi sufletul de poet se ia pământul în braţe şi se sărută ca un copil, ca un matur copilul, părintele, străbunul se ia o lume sucită rău, se suflecă mânecile tuturor şi cu încredere se pune suflet bun şi o floare în locul tuturor armelor, răutăţii, nepăsării, lăcomiei cum pe o câmpie semne de soare pentru toţi drumeţii în întuneric așa ca o mirare mirată mult se aşază muza în piept şi se spune fiecărui suflet am o eternitate aici ce-mi pasă? vor arunca unele îţi stă bine – vor spune altele, altele, e de vânzare?… nimic din toate astea, drumeţilor tovarăşi – poezie ca un mers înaintea luminii cu bucurie suflet, de citit, de uitat ca un clovn dansând pe sârmă ori privind aiurea după infinit cel mai adesea de vorbă cu teii şi mările - Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025