Eu frematam de dor si de iubire, De patima-ti ce se citea-n privire, In ochii verzi ca doua nestemate, In gandurile pline de pacate. De te-am iubit prea mult, Tu sa ma ierti, Si. chiar pe drept, de vrei Poti sa ma certi. Dar in faptura ta-i atata soare De parca s-a umplut intreaga zare. Cum sa te uit cand tu esti doar iubirea Ce-mi lumineaza viata si simtirea? Iti amintesti, iubite? Eu iti sorbeam ale tale dulci cuvinte, Si totul mi-a ramas adanc, in minte... Sa fii iubita, imi spuneai, Sa fii dorita, cu ochii-n lacrimi imi sopteai, Dar tu n-ai inteles nicicand Ca tu ai fost acela care Il asteptam mereu, visand, Sa imi apara pururi, pe carare.