De dorul tău

- Simt cum m-apasă ţurţurii de gheață
Pe streașina unui atriu gângav,
Cum viforul flămând mi se agață
De trupul slab, de dorul tău bolnav

Și nu mai știu de unde-atâta iarnă
În creuzetul unui timp nebun
Că visele treptat mi se răstoarnă
De parcă sunt sub tirul unui tun.

Vino, desculță, pe-nserat la poartă
Cu degetele lungi să mă atingi
Să-mi căptușești cu flori inima spartă
De dorul tău... Zăpada s-o învingi.

- L-am implorat pe Făurar să vină
Peste pământul aspru și-nghețat
Cu soare blând. Nevoia de lumină
O simt și eu, dar iarna-i un păcat

Atât de alb de poți jura că merii
Au înflorit în rai, inconștienți,
Și ninge-acum cu floarea primăverii
Pe munții 'nalți. Noi suntem descendenți

Din timpuri albe, imemoriale,
De-aceea iarna ține-ncătușat
Atâta dor în tinda casei tale
Și-atâta cer, de stele-mpovărat.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif