Uneori mă înec în lacrimi, Și plâng de dorul tău tată, Dar tu în inimă mea imprimi, O stare bună, curată. Aș vrea să judeci a mea dragoste, Ascunsă-n sufletul meu zbuciumat, Nu vreau să crezi c-a fost o pacoste, De-ai fi știut, ai fi-nviat. Am luptat mult cu gândurile din mine, Aș fi vrut să pot uita, Dar mă gândesc tată la tine, De-ai fi trăit, altfel era viața mea. Trecutu-l port cu mine și-n prezent, Că nu pot să scap de suferință, Și totuși tată tu ai fost absent, Singura iubire-n singura ființă.
sâmbătă, 31 mai 2025