Ieri mai existam în tine, azi aprindem lumânări, dizolvați în râuri roșii conjugăm prin pietre viața, sorb din noi cerbii lunatici, iau în coarne resemnări, pe spinarea unui pește e bolnavă dimineața. Ieri mai navigam spre ceruri, azi lumina este moartă, rod din luna crudă lupii, corbi destramă răsăritul, vin cerboaicele livide bolta-n două să împartă, pentru tine crucea plânge, pentru mine infinitul. Ieri mai spulberam zăpada, azi au înghețat salcâmii, pinguinii de la poluri înspre noi au emigrat, anotimpuri vinovate s-au pierdut în pulsul vremii și pe buzele uscate simt un ieri cu gust sarat. adina v. 5. 03. 2019