Istoria strigă: Sus steagul, române! Şi-n dangăt ne cântă cu foc în simţire De-o ţară născută pe plaiuri cu grâne, Ne cântă de-un Milcov sorbit spre Unire! Ne cântă şi vântul ce-mprăştie spuza, Dând focului viaţă, culoare şi forme, De-o ţară cu pace, de cinste, de Cuza, De-un drum către lume pavat cu reforme. Ne cântă lumina venind din ceasloave De-un neam cunoscând Dumnezul nădejdii, Un neam „în picioare” prin faptele-i brave În ciuda atâtor şi-atâtor primejdii! E cântecul nostru de ieri pentru mâine, Dar astăzi îi scriem şi noi conţinutul; Istoria demnă obligă, române, Să scriem cu cinste, în ton cu trecutul. Istoria-şi pune în cântec accentul Şi-albastru şi galben şi roşu e versul, Cântându-l, române, croieşte-ţi prezentul, Cu noi e Acel ce-a creat Universul! Simion Felix Marţian Vulcan, 24 ianuarie 2019