De n-ai fi Tu...

De n-ai fi Tu, nici zarea nu ar mai fi senină
Iar florile-n câmpie nu ar avea lumină,
Pădurea n-ar doini, în linistea-nserării
De n-ai fi Tu să umpli cu pace largul zării!

De n-ai fi Tu, stejarii s-ar apleca-n furtună
Cât sunt de mari şi falnici, dar Tu îi ţii de mână..
De n-ai fi Tu, nici salcia cu braţele plecate
N-ar şti ce-i bucuria purtată lin pe ape..

De n-ai fi Tu nici crinii nu ar avea mireasmă
Şi dulce şi suavă.. venind din cer.. de-Acasă,
Acolo mă aşteaptă pe plaiul luminos,
Toţi crinii-n Sărbătoare ce sunt al Lui Hristos

De n-ai fi Tu, ar plânge şi soarele şi luna
Strângând în suflet zorii.. şi nopţile, întruna..
Strângând în suflet lacrimi.. şi bucurii.şi cânt
De n-ai fi Tu să umpli cu viaţă-acest pământ!

Dar pentru că eşti totul.. şi dor şi bucurie,
Şi lacrima din gene pe foaia de hârtie..
Suspinul ce-l înalţ în rugă şi-n cântare
Spre zările senine.. spre zări pline de soare...

Tu eşti mereu aproape şi-n cânt şi-n rugăciune
Şi-n freamătul de ape şi-n doina de pe strune
Cântată cu iubirea de sus din veşnicii
Plângând de dorul Slavei, să vii l-ai Tăi copii...

O, Doamne.. eşti aproape.. mereu din zori de zi
În freamătul de codri.. şi-n glasuri de copii
În dulcele cuvinte citindu-Ţi Sfânta Carte..
Tu eşti mereu, o, Doamne.. mereu Tu eşti aproape

Şi simt a ta prezentă.. şi simt iubirea Ta...
De n-ai fi Tu.. o Doamne.. cine m-ar mângâia?
Cine mi-ar spune-n taină cuvinte de iubire
Şi-n suflet să-mi inunde gingaşa ei, simţire?

O, Doamne.. eşti aproape.. din flori, soare şi stele
Îmi dai gânduri curate în gândurile mele
Îmi spui: -"o, nu te teme.. voi fi mereu cu tine
Păşeşte prin credinţă! De mână te voi ţine!"

12.10.2016