De ieri, de azi, de nici nu mai ştiu de când, viaţa împarte pentru toată lumea. Nici măcar nu stă pe gânduri când îi dă drumu': una-i pentru tine, două-s pentru el, trei sunt pentru ăla de colo, offf!... şi nu mai ştiu câte am de-mpărţit pentru voi toţi, dar nu vă supăraţi că ele vor veni când nici nu visaţi! Le voi arunca, le voi împrăştia, de-o să vă-mpiedicaţi de ele, veţi cădea, vă veţi ridica sau veţi rămâne acolo, sunteţi liberii mei alegători fără urne publice, că doar sunt multe ce vor trebui votate obligatoriu, cu tot cu plată pentru realitatea desprinsă din mine. Şi dacă veţi fi sau nu pe fază, staţi liniştiţi, că nu veţi rata nimic!