De nu ar fi luminǎ, Nici umbrǎ nu ar fi, Ce-i beznǎ, întuneric, Nicicând ce îs n-am şti, De n-ar fi bogǎţie, N-ar exista amar, Cuvântul “sǎrǎcie” N-ar fi în dicţionar; De nu ar fi rǎzboaie Cu setea lor rapace, Nici nu vom şti vreodat’ Cǎ am trǎi în pace, De nu ar fi iubire, Nici nu am gelozi, Şi nici în ochi cu urǎ Nicicând nu ne-am privi; De nu ar fi nici boala Cu suferinţa-i grea, Cuvântul “sǎnǎtate” Nicicum n-ar exista, De n-ar fi deznǎdejde Şi n-ar fi disperare, N-am şti ce e speranţǎ, N-am şti ce e visare, De n-ar fi-nţelepciune, N-am pune în balanţǎ Şi n-am cunoaşte-n lume Ce este ignoranţǎ… De moarte ne e teamǎ… De nu ar exista, N-ar fi nici înviere, Nici nu ne-am înǎlţa. Valeriu Cercel