De unde vii înfrigurată iarnă Cu neaua ta şi viscolele tale? Cum îţi arăţi, de peste culmi, mustaţa Înmărmuresc şi păsări şi izvoare. Parcă o vrajă a tăcerii se întinde Sub mantia-ţi de zeitate dalbă Cu flori de gheaţă magic dăltuite În fulgi purtaţi la gâtul tău ca salbă. Ne ştim de-atâta vreme şi azi încă Mă tot uimeşti cu farmece aduse De pe la nordul veşnicelor gheţuri, Îmi spui mereu poveşti ce n-au fost spuse. Şi te ascult, cuminte, lângă sobă Cum cânţi cu şuiere de vânt pe coastă Şi aţipesc din când în când... de tihna Ce-o-ngheaţă gerul tău în graba noastră.
sâmbătă, 31 mai 2025