De pleci pe drumuri negre neștiute Și nicicând n-ai să te-ntorci în calea mea, Să-ți amintești iubirile născute Când cerul pentru noi se deschidea. Căci ne iubeam zânatic și frumos, Iar răsfățații sorții noi eram, Când după un început prea furtunos Miracolul iubirii îl cunoșteam. Și nesfârșit doream atunci să fie, O clipă aruncată în infinit, Eram vrăjiți de-a vieții feerie Când s-a aprins un foc ce-ardea mocnit. Și-ardea atunci în inimile noastre, Eram un singur trup cuprins de flăcări, O contopire-a dragostei măiastre Ce împlineau celestele cântări, Ce menestreli uitați de-ntreaga lume Le-au tot cântat în timpuri neîncetat, Dar n-au știut iubirii să-i dea nume Și atunci i-am dat numele tău curat. Dar azi de vrei să pleci mă ia cu ține, Măcar în suflet, inimă și gând, Să-ți amintești de zilele senine Ce le-am trăit aievea pe Pământ.
sâmbătă, 31 mai 2025