De vorbă cu tine

Îți râd trandafirii-n fereastră,
iar Soarele-ți mângâie părul,
o pasăre cântă, măiastră,
iar tu … vrei să știi adevărul.

Căci, ziua trecută,-ndoiala,
hoțește în gând strecurată,
ți-a pus la-ncercare morala
și tot ce-ai crezut, dintr-odată.

Citești cu speranța că, poate,
în carte va fi o dovadă
ce răul din suflet îți scoate
și lasă ce-i bun să acceadă.

Privești printre rânduri cu teamă,
încrederea ți-e clătinată,
dar sufletul, iată, te cheamă,
căci inima ta e curată,

Și-acolo, de vorbă cu tine,
vei ști să găsești mângâiere
și nu în ce-a scris oarecine;
credința e-n el și nu piere.