Nici nu mai știu în care primăvară Te-am prins în palmă pentru o secundă Și din clepsidra timpului rotundă Te-am adunat, strop după strop... avară E dragostea, atunci când te inundă Ori îți aprinde-n inimă o pară, Vibrează cum arcușul de vioară În fiecare zi, tot mai profundă. Azi te revăd în simfonia noastră, Pe-o margine de lac, printre magnolii, Când am gustat dintr-o minune-albastră Și-am mângâiat ecuatorul, polii... De ziua florilor, stau la fereastră, Sper... Cupidon, poate-și trimite solii.