De zor, în zori

DE ZOR, ÎN ZORI...

De zor, în zori, te chem, te caut
Prin fibra timpului nepieritor,
Obrajii mei surprinşi aplaudă
Un început de zi, dar şi de dor.

Şi candela din soare se aprinde-
O binecuvântare - n albii zori,
Mă-nchin, recunoscând sorgintea
A toate câte bune sunt în acest dor.

Urmează calea cerului, firească,
Puterea mi-i în jocul florilor,
Ce împlinite-mi cântă la fereastră,
Din macii roşii sorb finalul viselor.

Cu ardoarea zorilor în presimţiri,
În aura albastră, îngerii- mi urmez ,
Mi se închid în vene mii de amintiri,
O altă zi îmi dă curaj să luminez.

În faţa mea, ivească-se întinderi
De verde crud şi roşu singuratic,
Eşarfa zilei, ca printre rânduri,
Îmi consolează timpul cel sălbatic.

De zor, în zori, te chem, te uit,
Prin fibra timpului nepieritor,
Cad fluturii, ce-au revenit demult,
Să-mi cânte în stomac, ca să nu mor.