De când se-nvârte-această lume, N-a existat un alt popor, Din orişice să facă glume, Sau caterincă, sau umor: Când e falit, la ananghie, De are patimă, necaz, De când e el, de-o veşnicie, Românul nostru face haz, Şi de prunari, şi de vădane, De centuriste, de berbanţi, Şi-n special, de milioane, Despre săracii guvernanţi, Care, de ani…şi să tot fie, Aleşi de noi, prin vot, stăpâni, Sunt şifonaţi de băşcălie, De parcă nici n-ar fi români, Şi-aud că vor să dea o lege, Să interzică tuturor, Poporului, care e rege, Să facă haz pe seama lor!... Acum, de mă gândesc, pe bune, Cât ar fi ei de amuzanţi, Situaţia nu chiar impune Să râdem noi de guvernanţi, Căci, ştim cu toţi, dosare, stresuri, Pe câţi mascaţii i-au tot strâns, Cum calcă-n străchini cu succesuri, Nu sunt de râs, ci…sunt de plâns! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025