De-a valma visele mă năpădesc în hohote, mă caută o undă nebună ce-n cuget ascunde rațiunii un vis, o rază de soare mă pune la-ncercare luminii din mine oferindu-i pârtii frumos amenajate, tăcerii nu-i dă șanse să se ascundă după un foc nestins. Ce am??Nu știu! Ce știu,e... că-n mine idei țesute-n auriu își caută, inspirând adânc,ieșirea, un fel de revoltă împotriva tăcerii cuvântului. Ca oricine, inima îi face loc iubirii, țesând răvașe pline cu vise, o adevărată încântare în râul speranței de mai bine. E ninsoarea cuvântului din mine,lumina surâsului pe marginea cuvântului ce licăre dulce,un vis, mult prea departe de-o stâncă ce putea devenii prăpastie, e pe-un tărâm de vis în care tu,m-ai curprins în brațele tale departe de abis. De-ai vrea să mă dezimierzi, prin gânduri cu-o șoaptă, revino în răcoarea dimineții licăre-mi un vis și-n brațe te voi cuprinde. Privind pe sub gene,agale, cuvintele, suflarea dezimiardă, cu-n vis,din străfundul gând, ce râde, punând întrebări răzlețe ce-atinge o clipă un joc, ce-mpinge iubirea în nuanțe variate de culori, ce-mpresoară sentimente înflorind frumosul din noi, un fel de provocări în cascade dăruind sentimente ce ascund tacerea ce se strecura între noi... O vezi pierdută,zâmbind, te-amuzi de jocul ce devenise glasul tăcerii, nu știi ce simt și te-ntrebi: Dragostea alături de-un înger, e atât de frumoasă? Vorbim aceeași limbă, folosim aceleași cuvinte, cu toate acestea suntem percepuți diferit, gândim diferit jocul iubirii, format din litere înșiruite, un amalgam de heroglife doar de noi știut. Ah,cuvintele, atât de simple dar sofisticate, în același timp, pot exprima o infinitate de semnificații ale inexplicabilului și neînțelesului eveniment!?!...
sâmbătă, 31 mai 2025