Aseară, de pe-o creangă-naltă din cais, S-a dus şi cea din urmă frunză Şi am rămas la geamul meu cu-o pânză Pictată parcă-n cel mai negru vis. Nu ştiu nici când s-au ridicat cocorii, Spre ţări mai calde să se ducă-n zbor, Lăsând atât pustiu în urma lor Pe-un cer pe care mai zăreşti doar norii. În falduri grele se aşterne ceaţă deasă, De nu mai ştii dacă e zi sau noapte, Iar croncănitul ciorilor, departe, Parcă-ţi aduce sumbre prevestiri acasă. Aş vrea să pot să fac cumva, printr-o magie, Cât ai clipi să trecem peste iarnă Şi-n locul norilor ce fulgii vor să-i cearnă Natura, cu-al ei verde crud, să-nvie.
sâmbătă, 31 mai 2025