De-ai mai trăi!

( Tatălui meu Nicolae Preda)
De-ai mai trăi, tăticule mi-aș face
Timp să petrecem molcom amândoi
Căci niciodată n-a fost pentru noi
Răgaz să stăm în liniște și pace.

Mereu am amânat ziua în care
Să îți acord mai mult din timpul meu
Credeam c-o să trăiești ca și un zeu
Dar bătrânețe-a fost neiertătoare.

Acum e prea târziu și-o să regret
Cât voi trăi că n-am stat împreună
Mai mult, c-aveai o vorbă bună
Și-o mină, parcă văd al tău portret;

Privind la el ne alungăm aleanul
Căci ne lipsești așa de mult
Aș vrea să fii din nousă te ascult
Dar implacabil trece anul

Mai trece unul, iată-s doi
De-ai mai trăi am face-o-groază
De lucruri care-acum contează
E târziu însă pentru noi.

Nu pot decât să-ți port iubirea
În suflet trează pe vecie
Să ne-ntâlnim în veșnicie
Să ne-mplinim cu toți menirea.