De-ale iernii

flori

DE-ALE IERNII

Vine iarna-n vremea ei,
totu-i alb cu un temei,
promoroacă şi polei,
şi zăpadă câtă vrei.

Când  ninge  fulguit,
când  ninge  viscolit,
când gerul se-nfoaie,
când  soarele il  taie.

Apar albe flori  la geamuri,
flori de gheaţă fără ramuri,
pe geamuri ele stau lipite,
pentru ochii noştri ispite.

Atât omăt  pe derdeluş,
e numai bun de săniuş,
la copilul  cel  jucăuş,
ce-i prieten cu Lăbuş.

Şi ninge, ninge, ninge !

Alexandrina Spânu - SPERANȚE