Scăpă ziua cele scrise Ce, lovite-n colțul zării, Sfărâmate-s în puzderii De steluțe și de vise. Care-n umbrele de tufă Poticnesc de-a rostogolul Și le-nghite unde golul, Unde-s prinse-n flori de nufăr. Luna vine să dezlege Nedreptatea prăbușirii Când cu șoapta adormirii, Când cu reflectarea legii. De la spate-i caprimulgul Protestând monotonia Își recită poezia Și durerile-și promulgă. Heleșteul râde-n inimi Din verdeața de mătase Și cu versurile scoase De la ritmuri și din rime. Dar acoperă tăcerea Forfotirile de baltă, Modernizme nu mai saltă Să-și mai strige iar averea. Vremea pâlpâie prin umbre Căutându-și zestrea zilei Ca-n poveștile idilei Nimeni să nu se conturbe. Parcă-ncețoșat în tihne Șed alăturea de curgeri Zăbovind când s-or parcurge Și proteste și odihne. Gândurile-mi nepătrunse Triumfează-n grijă mută Că un vis și-o stea căzută Le am prinse și ascunse. Aștept zorii dimineții Când argintu-n rouă-a bate: Eu din tainiță le-oi scoate Ca să le restitui Vieții. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025