De-ale ogrăzii ( …după târgul de Duminică…) Mai să vezi şi să nu crezi cum se plânse deodată o Mioară de la turmă, după-un târg „înstrăinată“:.. ... - „Mă aflam într-o ogradă, nicidecum printre străini… fiind aproape-înconjurată de-o gramadă de Găini, ...căci Dulăul cel de vază în problemele de pază, le uitase de plăcere „sortând“ resturi menajere… Nu lipsea aproape nimeni la apelul maţelor, ghiorăind şi concurând măcăitul Raţelor. Chiar şi Scroafa cea bătrână în şorici, roză şi plină, dând cu râtul la o parte tot ce s-adăpa-n cocină… …un Curcan mai furios, mai să calce-o Gainuşă, se scremea să-şi facă loc înroşindu-se sub guşă ,... …bâlbâindu-se- ngâmfat, neţinând nici socoteală de Cocoşul pavoazat cu penajul lui de Gală. Singur, izolat şi trist, sub o streaşină Măgarul se lupta vânând cu coada-i muşte ce-i curtau samarul … …Doar din celalt colţ de-ogradă cu-n pieptar pictat din două, alb - maron, privea Viţelul totul, ca la poartă nouă!“ … Cu-asta îşi sfârşi povestea singurateca Mioară ce-şi visa fără-ndoială Turma ei de- odinioară… …cu-n scenariu cunoscut: Turma,… un Cioban,… Dulăul… Ea-ntre multele-i Surate, Totu-ngrămădit, dar Liber… …şi Natură? … cât mai tot Hăul !