De-ar fi invidia...

De-ar fi invidia o floare, de mac crescută în câmpii,
N-ar fi-ntre oameni dușmănie, nici între nații dușmănii.
N-ar fi orgolii ofuscate, nici mici ”biserici” exclusive,
Doar dragoste ar fi în toate, prietenii superlative.
N-ar fi eroi, și nici războaie ce mutilează generații,
Iubirea-ar triumfa frenetic, în ale cerului ovații!
Ar fi triumful senectuții civilizației umane,
Semnal de descrețire-a frunții, in toate centrele urbane,
Și-n sate și în munți și-n dealuri, vom fi ca frații iubitori,
”Comorile ” contemporane, le-om împărți la trecători!
De-aceea fraților aminte, să luați la orice întreprindeți,
Învidia n-o ”cumpărați”, ci Diavolului să o ”vindeți ”!!!