De-aș avea

De-aș avea la ceruri ușă
Să-i revăd pe-ai mei, ce-au fost
Căci de dor inima-i pusă
La chinuri cum n-au mai fost.

De-aș avea o casă mare
Să-i primesc pe cei ce n-au...
Ar mai răsări un soare,
Cum și îngerii-mi spuneau.

De-aș avea la ceas de seară
Liniștiri cum n-am avut,
Cum e-n lanul de secară
Cum e noaptea, peste Prut.

De-aș avea tot timpul, care
Trece de parcă n-ar fi,
Ca un vânt pribeag pe mare
M-aș întoarce, l-aș trăi! 

De-aș avea aripi să zbor
Ca o pasăre în ceruri...
Ar fi simplu să cobor
Și să urc în alte vremuri.

De-aș avea în mâini puterea
De a scrie ne-ncetat
Ar mai trece, poate, vremea
Omului greu încercat.