Deasupra lumii

Deasupra lumii zace luna
Deasupra lumii sunt și eu,
Și-mbătrânesc cu lacrima pe față...
În jurul meu totu-i pustiu
Și sufletu-mi atârnă greu,
Privind în jur izvoarele de ceață!

Dorințe vechi se risipesc
Și gândul meu s-a ofilit,
Eternitatea pare să-mi vorbească;
Din ceruri luna m-a privit
Și pare-mi-se a-ntinerit!?
Mă duc s-o cer în noapte de nevastă.

Fiorii reci îi simt în piept,
Mă macină cu foc și dor.
Dar nu-nțeleg a mea melancolie?
Sunt călăuză-n primul zbor
Și-am sufletul rătăcitor.
Și noaptea-mi este sfetnic pe vecie!

Georgian Ionut Zamfira