Ca niște păsări într-o colivie Ne repetăm și nimeni nu mai știe. Cu cât stăm prad-acelorași ispite Cu-atât ni-s aripile mai tocite. Nu-i vina noastră vina e primară Când s-au iubit părinții-ntâia oară Și noi trăim același vechi păcat De-atâtea ori prin carne repetat. Din veac în veac fără ieșire Și fără loc de primenire Ne repetăm pe-aceleași oseminte Neputrezite-n cripte și-n morminte. Netulburate lumile se cern Redizolvând zăpezile-n infern Zăpezile, zăpezi pe care iată Nu le-am redat luminii niciodată Ci s-au topit în noi în fiecare De-atâta repetată-ntunecare.
sâmbătă, 31 mai 2025