Decădere

S-a coborât haotic, un amalgam de vise, 
Îmbracă fără jenă a inocenței haină, 
O amintire tristă sunt florile ucise, 
Păcatul își ascute privirile în taină. 

Umanul inventează iluzii trecătoare, 
Filozofia lumii începe să miroasă, 
Ca pasărea rănită ce-n agonie moare 
Ne prabusim și cerul pe umeri ne apasă. 

Planeta sângerează cu palmele zdrobite 
Și căutarea noastră înfrântă-i la final, 
Virtuțile în stoluri ne părăsesc grăbite, 
Am regăsit cu toții în noi un animal.