Decide doar posteritatea! Scriu pe mantia de zăpadă, Un vers alb, altul cu rimă, Cine vrea poate să vadă Nu se ceartă, nici suprimă. Cineva păstrează așii, Noi ne sfidăm fără habar, Au făcut-o înaintașii În dese rânduri, în zadar. Încă ne contrăm pe temă, Versul alb e la putere, Ce-l cu rimă e-n dilemă Ambele sunt efemere... Cu versul alb, ești acceptat, La concursuri și-n elită, De multe ori m-am confruntat, Tema asta mă irită... De curând un brav confrate, Punând floarea la ureche, Afirma... cu voluptate De Poetul Nepereche: “Dacă astăzi ar fi trăit, n-ar fi scris versuri cu rimă” Am reflectat, cam năucit... Și l-am salutat, cu stimă! Păi, stimabile confrate! Te rog, gândește-te nițel! Dacă-n vers n-avea carate Mai pomeneam acum de el? Încă o strofă și-mi cer scuze, Nu pot eu să-mpart dreptatea, Știu că toți o să m-acuze, Decide... posteritatea! Autor: Gabriel Stănciulescu