Nu vreau să te îmbrăţişez,vreau să mă uit la tine ca la o străina. pot oare,putea-voi? da de ce eşti la fel de frumoasă ca înainte şi la fel de mincinoasă,hai nu mă tortura. tu eşti inchiziţia mea,eşti rugul meu eşti furtuna ce rupe sufletul în două tu eşti.......nu acum nu mai eşti. Ai plecat,undeva pe stradă,cu mulţimea de nimeni te-ai împerecheat,tramavaiul te săruta la fiecare urcare, trotuarul te bătea la fiecare pas.nu mai sta aşa ca un far,hai stinge lumina ca să pot veni lângă tine. de ce nu pot..de ce nu poţi.... Uite acum vreau să dedic ceva cuiva şi nu ştiu ce să aleg ea sau tu,tu sau ea sau mai bine nimeni...mă cheamă dorul pielii ei,mă atrage mirosul tău,mă corupe mersul ei,mă supune salutul tău,mă urăşte....,tu mă mai urăşti. Toţi avem o declaraţie pentru cineva eu nu am o declaraţie am o rugăminte nu mai cere declaraţii....ştii că te doresc... Din volumul Versuri Ciobite de Alexandru Cristian publicat in anul 2011, republicat in 2018 la Editura Semne-Artemis