În labirintul raiului advers, Ce cade peste mine ca o brumă, Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers Şi-nlătură brutal orice cutumă. Apleacă-mă peste prăpăstii vechi, Pândește-mă cu buza coaptă, grea, Şi degetele tale în perechi Să-mi dezvelească sânul de cafea. Pogoară peste mine duhul sfânt, Al unei păcătoase Magdalene, Şi-apoi să plămădească din pământ Cireşe-ngenuncheate pe sub gene. Veneţii se deschid pe coapse reci, Gondolele în mine se opresc, Păunii ţipă lung, iar dacă pleci Măcar să mă ucizi la ceas burlesc. 7 noiembrie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025