De-i iarnă sau e vară

Mi-e atât de dor de-un vis seducător  
și de parfumul clipelor trecute,  
născut din remușcări un aprig dor,  
să-ți mai ating iar buzele tăcute.  

Ai plecat cu trenul dintr-o gară,  
când te-am strigat mai tare ca o șoaptă  
și-astăzi iarăși e sfârșit de vară,  
iar sufletu-mi în taină încă-așteaptă.  

Vagoane trec de-atuncea și în gând,  
privirea mea se pierde printre șine,  
un vuiet surd, le număr rând pe rând,  
gonind tăcerile rămase-n mine.  

Dorul meu rămas pradă tăcerii,  
așteptă-un tren din nou să mai apară,  
pe-un peron uitat în pragul serii,  
se-ntoarce aici de-i iarnă sau e vară…  

Autor, Mihail Janto