Antracitul lumii strălucește în pletele tale, Ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri!? Sunt diamantele luminii! Năsucul tău obraznic mă respiră... Buzele-ți răpite din petalele unui trandafir Strecoară cuvinte dulci şi culte... Le ascult pe poteca strălucitoarelor dale, Sub bârfele ce încep ițirea printre aştri... Poate doar divinii, Sau poate doar poeții care se inspiră Dintr-un motiv brodat pe un patrafir, Să dea înțelesul-înțelesurilor multe... Răspunsul poate aduce bucurie sau jale, Dar am deja un Déjà Vu... 26.10.2018-republicare: ,, POEȚII NOȘTRI"