Delir

De-aş fi o floare,
aş dori să fiu albastră,
să pot atinge cerul nesfârşit
şi să grăiesc asemeni Luceafărului clasic,
că totuşi este trist în lumea din zenit.

De-aş fi o apă,
murmur aş sorbi din unda
ce leagănă o barcă în aval
pe luciul lacului cu nuferi,
când luna-i martoră a vechiului salcâm opal.

De-aş fi secunda
ce-a trecut prin moarte,
ca să renască-n cugetarea radioasă,
aş osândi pe Demiurg de-a pururi
să ardă blând în a singurătăţii rază.

De aş fi muza
izvorâtă zilnic din lacrimale fantezii,
aş decupa din paradigme sugestive,
în lasere de gânduri şi pagini înnegrite,
doar o imagine:
Poetul în delir.