Mi se răcesc obrajii și lacrimile-ngheață, Pe neștiute gerul pietrifică simțiri, Asediat, edenul înfrângerea învață, Adam-ul răscolește mormane de zidiri. Un muritor își spală păcatele în sânge, Dar neștiind, se-ntoarce - e liniște în post - Cerșind în agonie, ispita îl constrânge, Plătește cu sudoare al existenței cost. Plăpândă se întinde lumina prin unghere, Păienjenișul minții își tremură țesutul, Mi-i trecerea grăbită - a lumilor tăcere Prin demolarea firii ascunde începutul.
sâmbătă, 31 mai 2025