poartă uniformă SS cizme din piele de suflet și țeste de mort cusute pe retină lagărul acesta-i pustiu sunt ultimul condamnat din iubire în celula strâmtă a minții un soare murdar cenușiu și necunoscut sângerează iluzii într-un ciob de gaură neagră e atât de puțin loc aici cât într-un un sicriu așezat în picioare iar visele mele puține se sufocă și ele în propria durere și mâine va începe undeva o zi poate tu ai ajuns pe Camino eu nu mai știu rostul timpului dar voi cresta o linie-dor tăios pe creierul tatuat cu numele tău mi-am jurat să adorm puțin între două morți să-ți pot trimite un ultim vis cu noi într-o altă lume depărtarea de tine poartă uniformă SS cineva ar trebui să îi spună că războiul cu mine s-a sfârșit înainte să-nceapă ochii tăi ar putea mai apoi să mă izbăvească