Sa ne indepartam cu aceeasi rapiditate cu care ne-am apropiat, Unul de celalalt, Sa privim cu neputinta apusul din ochi nostrii, Si sa ne dilatam in nesfarsit, In suferinta de a nu ne mai vedea niciodata... Poate doar atunci vom iubi, Cu fiecare celula din noi, Chiar si cenusa din care suntem facuti, sa traim in solitudinea lumii...