- Ţi-am dat cândva o jumătate plină Din cana mea pe jumătate goală Să poţi gusta a cerului lumină, Să-ţi pot aşterne sufletul pe-o coală. Trezeşte-te, iubire, hibernarea Ne-apropie prea mult de-apocalipsa, Nu pot striga, dar de-mi auzi chemarea Dă-mi mâna şi-o să fim piesa lipsă Din puzzle-ul murdar al aroganţei Unde se-mpart puterile planetei, Ieri poposeam pe pragul ignoranţei, Azi decolăm pe spatele cometei. - Mai dă-mi un strop să completez paharul Cu soarele ce-ţi curge printre gene Să pot simți pe gura mea nectarul Culorilor din trup, apoi așterne Un fulg de nea în palma depărtării Să o topim ca sarea în bucate, Când valurile plâng în largul mării Și tu mă prinzi în slove fermecate. Din labirintul foamei de cuvinte Să ignorăm comete trecătoare, Dar să-mbrăcăm povestea cu veșminte Țesute fin din lacrimă de floare. Liliana Trif & Ioan Grigoraș