Imi recunosc,de ceruri, dependența Si cât voi fi,spre ele voi zbura. Ii simt in piept necontenit prezența, Acelui care-i insăși viața mea. Pășesc ades prin valea umbrei morții Dar locul meu e dincolo de ea, Căci sfatul cel divin imi scrise sorții, De-a străluci in lume ca o stea.