Argint pe pământ, astăzi te descânt cu ramuri de ploaie, cetină văpaie, cu fire de lună, ţesute-n cunună la o mânăstire, dintre cimitire, să cobori pe-o scară, să cobori comoară până la răscruce, unde stă pe cruce Dumnezeul veşnic luminat de-un sfeşnic, unde stă cu taină, pe lemn de icoană, Preasfânta Marie, a mea vistierie. În casa-n ruină, unde nu-i lumină, păsările morţii, în puterea nopţii, ciugulesc din viaţă până dimineaţă – sufletul meu geme de grele blesteme, de jertfă de sânge altarul meu plânge. Argint pe pământ, astăzi te descânt să vii pe lumină în casa-n ruină sfinţit, la icoană, şi să-mi fii pe rană un balsam de sfinte, de bune cuvinte, şi să-mi vii în vise, unde sunt închise gânduri de păcate, patimi îngropate. Dansând prin cuvinte ca printre morminte păsările morţii dau târcoale porţii dincolo de care Sfântă Născătoare la viaţă mă cheamă, în chip de icoană. Argint pe pământ, astăzi te descânt să te duci la stele, să ningă cu ele, s-alunge din noapte păsările toate. Amin.