...se întrețes și-n urzita lor scorbură, coboară pe cheiul Fântânii la Cucu, se lasă cuprinse în brațe - minunile lumii pe rând: - încotro să apuc - să nu sece! - ce bine că scriu, că pot scrie ce simt; - văd gânduri oprite în loc - la taifas, însemnate cu cruce; - aici a murit o minune de vis!...mai trec oameni la câmp, pământul i-l sapă de jur-împrejur, mai aduc câte o floare...că totul e bine, îmi spun! - visul meu drag! - cum ai pierit! - nu am murit - cobor Vana, cu panorama nopților albe și cuprinderea blândă - la tine în somn; - nu mă simți? - ba da! fereastra-i deschisă sub vestă; - pe creanga din pomul ferestrei la drum, Luna zâmbește... când mâna întind și toată suflarea, parcă ar fi de acord, bate din palme - acoperindu-ne glasul... - mai sărut încă odată pereții casei, cușca la câine și poarta și plec... și cu ce vârf și îndesat - mila de la străini strălucește...