Singurătatea numărului unu mă doare cald. De dimineața până seara Căpcăunu umblă prin străchini suspinând a iad. Deșiră râuri de cuvinte pe-acel pridvor de aur lut mă-ngrijorează deturnarea acelui singuratic început. Nu-i singur pieptul doar cârma, dinăuntrul eu; te descifrează și pe tine o, vara mea, tu Dumnezeul meu.