Deseori Deseori, erodată, o clipă se frânge Plângând sub povara cuvintelor seci, Exilată pe ţărmul uitării se stinge Sub ramul uscat al iubirii pe veci. Deseori, obosiţi de-o tăcere păgână Am topit foc şi-am ars gheaţă în vid, Inutil, am sfidat că în noi e furtună Şi că mările noastre de vis se închid. Am uitat să aprindem luceferi în noapte, Învinsi, am dozat compromisul în zori, Disolvaţi de priviri şi de şoapte deşarte Am uitat să iubim şi-am murit,deseori! 5.06.2015
sâmbătă, 31 mai 2025