Despărțire

Adancu-ntunecos al unei mări 
Ce-ascunde în străfundul ei , 
Plecate odat’ spre alte zări, 
Corăbii cântate-n epopei, 

A înghițit cu valul ce le-a luat 
Destine, iubiri și amăgiri, 
Și visele celor ce-au plecat, 
Lăsând în urmă numai amintiri. 

Și a-nghitit trecând spre nicăieri 
Speranțele celor ce s-au dus 
În lumea marilor tăceri  
Iar soarta lor în lume a apus. 

Dar am avut și eu acest destin, 
La fel ca marea tu m-ai luat , 
Lăsându-mă să-ndur cumplitul chin 
Al despărțirii, atunci când ai plecat.

Caprar Florin