Te duci, iubită scumpă, în ţărmuri depărtate, Lăsând frumoasa ţară, surori, prietini, frate, Lăsând în al meu suflet un mult amar suspin! În ora de pornire, cu toţii împreună Doresc l-a tale pasuri călătorie bună, Pe-o cale înflorită şi sub un cer senin. Mergi dar fără mâhnire, te du şi fii voioasă, Căci îngerul iubirii şi inima-mi duioasă Te vor urma oriunde cu tainicul lor zbor; Şi cât vei fi departe, ca mine te gândeşte, Că tu eşti a mea viaţă, că soarta ne iubeşte, Că cerul ne păstrează ferice viitor. Gândeşte că în lume nimic nu e mai mare, Mai gingaş, mai puternic, mai sfânt, mai cu-nfocare, Decât simţirea vie ce tu mi-ai însuflat. Că orice fericire, că orice dulce bine Din ochii tăi de rază, îmi vine de la tine, Precum lumina vine din cerul înălţat. Oriunde tu vei merge, iubită, ţi-adu aminte De-a noastre ore pline de dragoste fierbinte, Comori nepreţuite de scumpe dezmierdări; De-acele vremi în care a noastră fericire Schimba întreaga lume în leagăn de iubire Şi vremea trecătoare în lanţ de sărutări! Mergi, dragă, plutind vesel ca paserea uşoară Ce-n faptul dimineţii din cuib la ceruri zboară, Lovind a sa aripă de rouă şi de flori, Căci sufletu-mi în taină şoptind inimii tale, Va depărta de tine orice gânduri de jale, Va alunga din ochii-ţi oricare negri nori. Şi când va fi lumină, şi când în miez de noapte Vei asculta cu lacrimi a îngerilor şoapte, Zi, draga mea, atunce, precum oi zice eu: „Nu e fiinţă-n lume ca mine de iubita! Amorul mă-ncunună cu-o rază strălucită, Veneţia m-aşteaptă zâmbind la visul meu!”
sâmbătă, 19 aprilie 2025