De ce îmi ceri mereu dovezi Cǎ Dumnezeu ar exista? Nu ţi-e de-ajuns numai sǎ crezi Şi sǎ-ncetezi a-l cerceta? Dovada e în omul viu Care-i pǎmânt şi suflet Şi nu te-obligǎ la un ştiu, Ci, cred, fǎrǎ de ,,umblet”. Mândru fiind, nu te supui Celui de Sus, ca tatǎl tǎu, Creaţiei te pleci, nu Lui Şi te mai plângi de omul rǎu. Nu crezi deloc în adevǎr, Cǎ e-n disputǎ mai mereu Cu mila ce-o iei în rǎspǎr, Sǎ ierţi... ţi-e totdeauna greu! Un miracol crezi cǎ minte Într-un fel cumva teribil Şi pui crez pe simţǎminte Ce se contrazic vizibil.
sâmbătă, 12 iulie 2025