în câmpul energetic generat de creier, adică în minte, cuvântul germinează. aidoma albinei: polenizează alt cuvânt, în formă de floare. * Nichita poetul avertizează: "cuvintele pornesc la vânătoare hăituiesc sau sunt hăituite" se metamorfozează în dorințe ale inimii. privit în oglinda conștiintei, cuvântul poate fi: luminos, întunecat, de piatră. plămădit e din mulțimi infinite de simțăminte. * organizate în gânduri, cuvintele modifică frecvențele cerebrale, dau visului alta culoare. contemplarea propriilor gânduri produce tulburare * cuvintele au rădăcini și coroane; alteori, sunt păsări cântătoare. cuvântul scris ascunde un cod secret de semnalizare. deschide pe suprafața infinită a paginii o poartă spre eternitate * în ochii deschiși ai poetului gândul modelează realitatea. sinele acționează ca o forță de gravitație. * cuvântul-vector translatat în inimă, integrează omul în conștiința primordială. rugăciuni fierbinți pun în mișcare roata iubirii. * poezia e un șir nesfârșit de miracole: omul umbrit de înțelepciunea lui Dumnezeu, simte atingerea harului. poezia-i o apă curgătoare; adâncimea și marginile-s nemăsurabile.