Lucrurile zǎresc cerul Printre lacrimile Firii, Aşteptând o mângâiere De la marii Omenirii. Doar în ei şade puterea Sǎ le schimbe şi lor Locul Când se plictisesc de moarte Cǎ le-a pǎrǎsit Norocul. Dacǎ pietrele ciudate Dǎnţuiau Cu Diogene, În butoiul lui de vise Cu maimuţe-aborigene, Florile pǎreau cruci albe Printre frunze Lucitoare, Mǎrturii fǎrǎ tǎgadǎ Cǎ-n naturǎ Se mai moare. Adevǎrul în minciunǎ Niciodatǎ Nu se-aşeazǎ Sǎ dea aparenţei visul Cǎ doar dânsa Guverneazǎ. Dacǎ-s puse-n Diogene Dezlegǎrile lui Zeus, Rodul judecǎţii spune Cǎ eroarea-i Prometeus.
sâmbătă, 31 mai 2025