Când credeam că fericirea devenise doar un mit Contemplând chipuri crispate ce musteau de suferință, Fără să m-avertizeze mii de gânduri m-au lovit Garnisindu-mi deznădejdea cu o aprigă dorință.. Să mă lupt cu tot ce viața prin destin mi-a pregătit Ignorând săgeata urii și a realității crude Am simțit că fericirea visul mi-a desăvârșit.. Știu că îngerii îmi cântă..versul lor lin mă pătrunde!.. Sub zăpezile uitării versuri mii am îngropat Să rodească poezia ce-mi aduce alinare Râde sufletul în mine..am murit și-am înviat.. Fericirea îmi recită psalmul ei cu-înverșunare!.. 19.11.2017
sâmbătă, 31 mai 2025